atat
Miercuri, Octombrie 8th, 2008
de exemplu, eu imi amintesc numai soarele si lumina…
24 septembrie (si la mine inca ploua…)
Miercuri, Septembrie 24th, 2008Voi face un lucru pe care nu-l fac de obicei (nu asa, nu aici): o sa vorbesc despre tine.
Nu despre plimbarea "cap in cap" pana la Mitropolie; nu despre intalnirile clandestine; despre diminetile cand plecai la seminar direct de la mine; despre "marile" sau despre "muntii" la cort, "Ma dusei sa trec la Olt", trandafirii albi care mi-au vindecat teama de trandafiri albi si nici despre un drum pe tren "cu cantec".
Nu despre cand ai venit cu bicicleta de la Ramnic; despre intrebarea "ce-ar fi sa ne casatorim"; despre cand ai mers cu mine patrus’cinci de kilometri pe jos ca sa imi caut rochie de mireasa; cand ai condus doua zile si doua nopti numai ca sa ajung eu la o activitate.
Nu despre fata terorizata pe care o aveai cand spuneai "Mâţu, mişcă!!!"; despre cum veneai si te uitai paralizat la patutul in care dormea el; despre cum ai ajuns sa stii pe de rost la cat se sterilizeaza biberoanele si sa il imbraci de trei ori mai repede decat mine.
Nici despre cum m-ai incurajat sa-mi iau masina si in fiecare zi ma incurajezi sa conduc; despre cum ma "lasi" sa ies cu prietenii oricand am chef sau despre cum faci de mancare mai des decat mine.
Nici despre cum esti INTOTDEAUNA acolo cand am nevoie de tine sau despre cum ma simt in siguranta cu tine sa fiu eu insami, fara nici un fel de "machiaj".
O sa spun in schimb cum nu ma stiu unde ma opresc eu si unde incep tu.
E 24 septembrie (si la mine inca ploua…).
…ai pus tu sau pun eu?
Miercuri, August 20th, 2008Fac mancare, cu sotul meu. Salata bulgareasca, my favourite. O preiau de la jumatate. Trebuie sa mai adaug ulei de masline, zeama de lamaie, un varf de sare.
"- Dragoste ai pus tu sau pun eu?…"
“Cu flori in par si nimic in picioare”
Miercuri, Iunie 18th, 2008Gandului la un moment anume, din fata unei cladiri din Iasi, la 9 si jumatate, numai noi. Fara parinti, nasi, sora sau prieteni (care au ajuns, in cele din urma, oarecum "la timp").
Momentului in care am tras aer in piept, ne-am luat de mana si am pasit peste marginea prapastiei. Convinsi, in nebunia noastra ca trebuie fie sa ne creasca aripi, fie sa ne creasca sub picioare pamant.
Si zilei in care m-am intors "acasa" cu un buchet de trandafiri, o ceata de prieteni, "conquest of paradise " pe fundal si un livret de familie cu numai sapte locuri pentru copii.
Ce spun “copiii” despre dragoste
Luni, Aprilie 7th, 2008Imi amintesc intrebarea pusa de Tata, in diferite momente ale vietii mele (prima data prin clasa a VIII-a): "ai fost vreodata indragostita?". La care atunci, incercand sa par convingatoare (cine oare ar fi recunoscut?!) raspundeam invariabil "Nu". Imi amintesc si dezamagirea care urma "pacat! e cel mai frumos sentiment pe care il poti trai! Iti doresc sa il cunosti si tu in viata asta!".
A mai trecut de-atunci ceva si din fericire pentru mine, experiente tot mai variate si mai frumoase imi permit sa experimentez emotiile asociate cu "a iubi". (In prezent, de exemplu, sunt la foarte inceputul unei povesti de dragoste in care invat, pas cu pas, sa ma iubesc pe mine. Asta e de departe cel mai dificil lucru pe care l-am facut pana in prezent!).
Insa revenind la ceea ce in mod curent numim "dragoste" – spuneam ca ma consider o fiinta foarte norocoasa. Pentru ca am cunoscut "fluturii din stomac" asociati atat cu gandul ca persoana "aceea" o sa apara, cat si "fluturii din stomac" – ca o mangaiere in soapta, pe dinauntru, pe care ti-o da la inceput copilul tau.
Pentru ca am cunoscut atat pasiunea de a sta de vorba pana in zori, pe un pervaz de camin, inainte de a exista "fumoarul", cat si pasiunea de a sta de vorba pana in zori la un capucino, "la 14".
Pentru ca am trait atat emotia de a primi primii trei trandairi albi din viata mea, adusi pe tren, de la Bucuresti, cu tulpina intr-un cartof scobit, cat si exaltarea de a primi primul trandafir rosu din viata mea (asezat deja in vaza, ca si cum ar fi fost mereu acolo), cat si mirarea si bucuria de a primi primele trei lalele albe din viata mea – cand si de la cine ma asteptam mai putin.
Pentru ca am trait emotia interzisa de a ma strecura din camin si a reface un drum pe care am creat o carare – la cele mai improbabile ore din noapte, fara ca nimeni altcineva din jurul meu sa stie, sa banuiasca macar, dar si emotia interzisa de a primi un e-mail (prea)mult asteptat, cu raspuns la intrebarea "cum mimezi dor".
Povesteam aseara – cu fiecare in parte si cu amandoi in acelasi timp – cu doi "copii" speciali, oarecum despre dragoste. Asta doar ca sa constat, cateva ore si neintelegeri mai tarziu, ca se intampla sa uit ce pacatoase sunt cuvintele (care mai mult incurca decat descurca) si se intampla sa uit cat de diferite sunt experientele pe care le numim cu aceleasi cuvinte.
Acum, dupa cafeaua de dimineata, ceea ce imi vine sa fac este sa le doresc "parinteste" sa experimenteze cat mai multe din emotiile legate de "a iubi", in toate formele, crezute si incredibile in care Dragostea exista!
Si, ca sa nu uit de unde am plecat, desi e o prezentare cunoscuta, iata "Ce spun copiii despre dragoste" 
. Si daca nici ei nu stiu…
. Si daca nici ei nu stiu…“Ea il vrea in colivie / El o vrea de jucarie”
Marţi, Martie 18th, 2008cred ca exista nenumarate carti despre relatiile dintre femei si barbati. cele mai multe extrem de ridicole (adica amuzante, pentru mine).
veneam astazi spre casa cand am vazut in vitrina unei librarii cartea din titlu. habar n-am "cu ce" e – adica ce teorie sta la baza ei. dar s-a transformat intr-o "eticheta" interesanta pentru o "cutie". in care am pus tot felul de discutii avute in ultimele zile.
Fabian mi-a dezvaluit strategiile complicate ce stau la baza comportamentelor lui in relatia cu femeile; Davide crede ca actul de la starea civila nu schimba nimic (decat volumul taxelor si impozitelor); Tina crede ca nu se va marita decat "din dragoste" – pe care intr-o zi va constata ca o simte.
asta seara, "la 14", am pus o lupa peste relatiile pe care le stim si peste credintele cu care am crescut, incercand sa ne dam seama cate din ele sunt de fapt niste prejudecati savuroase.
multe sunt. (personal cred ca pana si cea din titlu este).
interesant va fi insa de descoperit – dupa ce le dai pe toate la o parte – daca mai ramane ceva.
si daca da, ce?
