absolut in fiecare an, de cand imi amintesc, se intampla cam asa: se apropie ziua mea, imi fac patruzeci de planuri; vreau sa fie "ceva special"; invit oameni; stau stresata: daca ala nu vine? daca ala nu se simte bine? daca nu e destula mancare? daca nu e destul de cald in camere? daca nu au cu ce ajunge / cu ce se intoarce?
apoi se "intampla". ziua mea. daca sunt destul de desteapta ma destresez la un moment dat (nu intotdeauna, totusi). apoi e la fel. ca orice… alta… intalnire (cu prietenii si familia). si gata.
(a, mi s-a facut intr-un an petrecere-surpriza: dezastruos. am intarziat vreo trei ore, timp in care am sunat pe toti ce dragi ca sa iasa cu mine. dar cum toti erau adunati la petrecerea-surpriza, au inventat diferite motive. asa ca m-am plimbat pe strazi, prin ploaie, simtindu-ma mizerabil. ar fi trebuit sa-mi treaca toate cand am ajuns acasa. nu mi-au trecut…)
anul asta am spus tuturor ca nu vreau sa sarbatoresc. nu e nici o razbunare nici o tragedie, nici o depresie. pur si simplu vreau ca de data asta sa nu imi mai fac griji. ca madalina nu se cunoaste cu teo. ca roxana consiliaza pe nu-stiu-cine. ca amalia e prea departe si nu-si poate lua liber. ca ionut s-ar putea nici sa nu-si aminteasca. ca nicu e plecat din iasi. ca nu stiu cine nu stiu ce face.
anul asta pentru prima data, vreau sa renunt la "control". la asteptari. la constrangeri ("de ce sa te iubesc doar cum vrei tu?!…").
ce IMI doresc este sa-mi fac singura cadoul si bucuria de a ma bucura de fiecare lucru asa cum vine el. de fiecare om, de fiecare zambet, de fiecare imbratisare, de fiecare din cei care o sa-si aduca aminte si de fiecare din cei care o sa uite.
Imi mai doresc ca pentru prima data sa nu mai astept de la altcineva (fie el sotul meu, fie el fiul meu, fie ea mama mea) sa ma trateze ca si cum as fi speciala. Ci sa ma tratez singura astfel. Ceilalti, cei dragi (acestia si ceilalti) nu mai trebuie sa faca nimic: e o minune deja ca sunt in viata mea
.
si atat.
P.S. in rest, asa cum i-am spus de cateva ori lui Cosmin , tot ce imi doresc, AM DEJA! Multumesc.
exact la fel, numai fara durere
Joi, Octombrie 2nd, 2008dau cu capul des de "tema" asta, mai nou.
vreau sa imi lucrez dintii, dar resping ideea scurtelor momente de durere care apar "in proces".
vrem sa ne promovam serviciile, dar ce incomod e sa mergi "pe teren"…
vreau sa tin cursul pentru "burtici", dar ma doare mana sa intind cateva invitatii…
Vreau sa intalnesc persoana potrivita, dar nu, nu cateva nepotrivite inainte.
Jobul ideal, dar nu, nu, va rog, fara "somaj", fara voluntariat, fara sefi dificili.
prieteni minunati, dar fara, fara tradari inainte.
am intrebat un prieten daca e fericit si mi-a spus ca NU, e sigur ca NU ESTE.
si atunci m-a pocnit din nou peste frunte: da, vrem sa experimentam fericirea. Sanatatea. Bucuria. Vrem sa ne fie bine. Da, ne place viata noastra. Vrem sa fie ASA. Exact cum este, numai fara durere.
Numai ca atunci, de unde mai stim? De unde stim ca suntem fericiti, daca nu avem cu ce compara? Ca iubim, daca nu am urat, daca nu am fost mintiti, parasiti? Ca suntem sanatosi-tun, daca nu ne-a durut nicodata ceva?
Nu, nu, Irina nu crede mai nou ca viata trebuie sa fie grea.
Ci ca este frumoasa, exact asa cum e ea. Cu tot cu durere si cu alinarea ei. Cu dragoste si cu frica dinainte de ea. Cu indoieli si cu siguranta de a pasi pe aer. Cu generozitate si cu egoism. Cu imperfectiunile minunate si cu toata perfectiunea pe care o poate cuprinde
(dedicatie, cu drag
).
(puteti da si cu rosii: o sa doara putin, dar apoi ne vom simti cu totii mai bine
).
The updated HER
Marţi, Septembrie 30th, 2008The updated HER
Marţi, Septembrie 30th, 2008ziua ielelor
Marţi, Septembrie 16th, 2008…a fost intr-o noapte, cum se si cade.
Discutiile - "usoare", de unde venim, care e scopul nostru in viata, cum functioneaza Universul prin partile astea;
Licorile - "obisnuite". De fapt numai TEACHER’S, indoit sau nu cu ceva.
Iluziile - ne fura pe fiecare, dar sunt parte din farmecul drumului.
Inelele - lumineaza uneori de capul lor, si de ce n-ar face-o?!
Nu ne mira nimic, mai mult de cat viata in sine, decat firul de iarba sau decat faptul ca respiram; poate numai trezirea Erikai, la doua noaptea, in ciuda oricarei logici si planificari.
Dar e atat de firesc, pana la urma; doar ea era cu noi in toate celelalte nopti, inainte de a se naste! Sigur ca nu intelege acum de ce ar trebui sa "stea cuminte" in patutul ei si sa doarma…
P.S.: pentru "adevarul istoric", mai jos, o imagine:
P.P.S: si doar mi-a spus tata sa nu stau in camera cu fete cu ochelari…
fix sapte minute…
Duminică, Septembrie 7th, 2008…atat fac de acasa pana la locul unde se face cafeaua cu lamaie. M-am cronometrat azi.
Cobor si urc multe scari, cate doua odata.
Bat, imi deschide.
Timpul curge altfel, ca acolo, in Ardeal, de unde e. Imi spune ca eu traiesc intr-un ritm nebunesc. Imi mai spune uneori ca ma iubeste. Eu cred, de fiecare data.
Dubla calatorie, partea I
Miercuri, Septembrie 3rd, 2008LEGENDA: Le-am vazut in afara si le-am trait inauntru, in saptamana magica de concediu. Le pun aici asa cum au fost, amestecate, adunate, neprelucrate.
RASNOV:
- drumul de macadam spre Cetate;
- intelegerea faptului ca a critica pe cei care critica, e tot o critica la fel ca oricare, oricat de desteapta s-ar crede a fi;
- orasul de sus. perspectiva;
- fetita cu maimutica de gat. afectiune.
BRAN
- statiune cocheta. stare cocheta;
- printre tarabe in bazar. printre ganduri tentante, in minte.
MOECIU
- implinirea dorintei – peste asteptari;
- muntii ma tin in brate;
- cele mai frumoase pensiuni. grija pentru frumos si simtul estetic;
- sentimentul de apartenenta la familie;
- intelegerea ca totul este, de fapt, mult mai usor;
- dealuri, dealuri, dealuri.
CULOARUL RUCAR-BRAN
- Romania;
- inteleg de ce am ales sa traiesc aici;
- soare, afara si inauntru;
- cascaval ("Cine mi-a luat cascavalul?"???).
CHEILE DAMBOVICIOAREI
- ingustarea perspectivei;
- profunzime de gandire;
- "nu poti face baie de doua ori in acelasi rau";
- chiar daca drumul pare ca se opreste, am invatat ca voi gasi o iesire.
caietul de ciocolata si cartea cu zane
Luni, August 18th, 2008Ma bucura peste masura lucruri cat se poate de mici. Pixul cu pasta parfumata; setul de culori de la crayola, cu sabloane pentru flori; clovnul caruia i se compune fata din mai multe perechi de ochi, nasuri, urechi si palarii.
Nu stiu de ce, sufletul mi se lumineaza deodata la mirosul de ploaie; hanoracul "furat", in care ma cufund cu totul imi inveleste parca si emotiile, temerile; cartea cu zane ("Citeste si priveste") ma poarta intr-o lume pe care-am lasat-o in urma acum o suta cincizeci de ani.
Iar azi, cautand "Novecento" (pe care n-o gasesc si n-o gasesc), am gasit intr-o librarie un caiet de… ciocolata. Nu e o gluma: e un caiet ciocolatiu, fin ca ciocolata amaruie, care miroase cat se poate de serios a ciocolata!
(A ciocolata boiereasca, pe care eu si Madalina, cu ajutor de la Alma, Cristina, Alex si Cosmin, n-am reusit s-o terminam, lasand fara rusine pe farfurie fix o bucatica si trei cuburi mici de mere coapte).
de aia!
Miercuri, August 13th, 2008
Am petrecut zile intregi uitandu-ma la "Friends" – cu… prietenii, cu Tata sau cu Madalina "mea".
Stiu pe de rost schimburi intregi de replici si adesea – ca si Madalina "cealalta" – citez din serial; dau exemple, fac referiri la diferite situatii prin care trec – daca sunt asemanatoare sau numai mi se pare.
Personajul meu favorit a fost intotdeauna Chandler, desi la fiecare imi place cate ceva.
Si aseara, dupa mai bine de patru ani de cand urmaresc, mi-am dat seama cat de bine, cat de IZBITOR seamana Chandler cu un prieten de-al meu din liceu: la inteligenta uimitoare, replicile minunate, glumele vesnice (si bune!), dezastrele in relatiile cu femeile O:-) (srry, Bh, but…) si… da, au pana si aceeasi privire!
Da, deci DE AIA.
P.S.: Ii doresc sincer sa-si gaseasca "Monica" lui
.
“Stangul de a visa”
Luni, August 11th, 2008Am fost azi-noapte la Paris. Nu, nu e o gluma. E cat se poate de serios.
Am coborat din… (avion, cred), direct in Champs Elysees. Era Parisul de toamna trecuta, cu muzica Madalinei si umbrelutele secolului trecut. Dar Doamne, cat de real!
Am deschis ochii pentru un dialog scurt cu gaza ("Ce e, mami?" / "NOAP-TE") am inteles ca era un vis. Dar am decis sa-i acord atata realitate cat merita. Adica deplina.