A fost odata, ca niciodata!
24 Iunie 2008Intr-o zi cat se poate de senina, s-a intamplat, cat se poate de firesc, sa devenim nasii Erikai.
Probabil ca "devenitul" acesta s-a produs de fapt in timp, in toate serile in care am stat impreuna "la 14", in holul maternitatii la un capucino, sau tarziu in noapte, la ea acasa.
Dar fiindca oamenii au inventat ritualuri si ceremonii, ca sa-si recunoasca unii in fata altora… alegerile facute, am ales si noi, o biserica de inceput de lume dintr-un sat de pe un deal in care (acum realizez) n-am vazut tipenie de om, ci doar am auzit pasarelele, copiii (nostri), preotul "vechi" de 25 de ani si linistea veche de cateva sute.
Si am trecut cu totii senini prin toate, lasand ingerasul, cu gingasia lui, sa lumineze totul. (Si carcotasul din mine si-a spus: "nu, nu ma lepad de satana. Fiindca acolo unde sunt copii e Dumnezeu si unde e Dumnezeu, chiar notiunea de "satana" e pur si simplu de neinteles!").
P. S.: am trecut examenul la Dafi. Impacarilor cu mine insami care sunt, dintre toate, cele mai dulci!
Tags: Atitudini, evenimente, Familia, Prieteni
Iunie 24th, 2008 la 7:45
A fost asa cum mi-am imaginat si mult peste…Felicitari!
[Reply]
Iunie 24th, 2008 la 11:03
Multumim, multumim! Asa-i ca avem finuta draguta? ;;)
[Reply]