Am vorbit cu Madalina zilele astea; de fapt intr-o noapte, inainte s-o trimit sa-si intalneasca ursii si alti demoni – pe drumul la capatul caruia era o camera calda (si o lumina).
Am vorbit despre orice imaginabil si inimaginabil subiect si desigur, am vorbit si despre fericire. Despre cum fericirea este o… decizie, o optiune, ceva ce alegi sa fii. (Acum ma gandesc ca probabil sunt tare incomoda pentru prietenii mei cateodata. Adica mai tot timpul, mai putin atunci cand nu sunt).
La doua zile gasesc aceeasi idee in vreo doua-trei carti pe care mi-au "picat" ochii.
Si cu cat sunt mai atenta la asta, cu cat ma gandesc mai mult, cu atat pare mai logic, mai plin de sens si mai firesc sa fie asa: Fericirea sa fie o alegere interioara pe care o poti face in orice moment. Sunt tentata sa spun indiferent de conditiile exterioare, insa cred ca apoi, conditiile exterioare urmeaza pur si simplu, reflecta pur si simplu starea interioara.
"Doctorul meu mi-a spus sa vin la dumneavoastra" – i-a spus pacientul psihologului "Dumnezeu stie de ce: am o casnicie fericita, o slujba sigura, o multime de prieteni, n-am griji…"
"Hmmm" a spus psihologul intinzand mana dupa carnet. "Si de cand esti asa?"
Fericirea este necredibila – asa se pare cel putin. Poate pentru ca ne-am obisnuit atat de mult sa fim nefericiti, incat pare singura stare pe care o cunoastem. Sau poate pentru ca, spre deosebire de copaci si de pasari, omul are optiunea de a fi nefericit.
"Copacii sunt fericiti doar pentru ca nu pot fi nefericiti. Ei nu au libertatea de a fi nefericiti: trebuie sa fie fericiti" (zice Osho, in "fericirea care vine din interior").
Si mai zice ca oamenilor nu le place sa le vorbesti despre fericirea ta. Esti suparat? OK. Trist? Ai necazuri? In regula… Ti-e greu, vrei sa plangi de cineva? – Cu mare drag. Dar nu-mi spune – TE ROG – nu-mi spune ca esti fericit! Asta o sa ma infurie teribil, ca sa nu mai vorbesc de faptul ca n-o sa te cred.
Sau DACA – daca trebuie musai sa o faci, spune-mi repede ce ti s-a intamplat de esti fericit?? Ce noroc a dat peste tine? In nici un caz nu-mi spune ca esti fericit pentru ca AI ALES sa fii asa…
Asa ca acum, daca ma scuzati, o sa fiu fericita putin.
Pentru ca asa aleg. Nu pentru ca s-a nascut Erika si am vazut-o, si e minunata. Nu pentru ca am baut capucino cu mama ei in holul maternitatii si am imbratisat-o, si am regasit-o. Nu pentru ca am vazut-o pe Diana, la zeci de mii de kilometri si am povestit cu ea. Nu pentru ca m-am prapadit de ras cand mi-am gasit copilul intins pe un raft in sifonier. Nici pentru ca am stat cu sora mea azi.
Si nu, nici macar pentru ca am vazut (pentru a treia oara in viata) doua curcubee "suprapuse" (dupa care urmeaza intotdeauna minuni). nici pentru ca acum am descoperit curcubeul de pe coperta cartii din care am citat mai devreme 
.
Sunt fericita pentru ca asa aleg. Iar restul… vine de la sine .
).
.
