Untitled24.05

24 mai 2009
irina

La revedere

26 octombrie 2008
Gata, e oficial: m-am mutat in casa noua! La revedere scurt. A fost un an frumos…
 
Stiu ca unora nu le place schimbarea (nu, Teo?…). Nici eu nu ma omor dupa ea dar uneori face tare bine!
 
Multumiri lui ) si lui Cosmin, fiindca m-a stresat din cale-afara, apoi m-a ajutat.
 
See u on the other side ;) .

the easy way and the hard way

25 octombrie 2008
e oarecum furtuna zilele astea, la mine in… viata. de fapt, mai exact, e frig si ploua. cand ma uit afara, pe geam, imi vine sa intreb: "de unde stii?". Imi vine sa intreb cerul, toamna…
 
 
oamenii cu care imi acordez cautarile, trec si ei prin furtuni. de fapt, mai exact prin frig. si ploaie.
 
 
uneori parca uit tot ce stiu. ce am citit, am descoperit, am invatat, mi-am amintit.
 
uneori, cand durerea de cap trece ca un cutit prost ascutit din frunte pana-n ceafa, parca e mult mai usor sa zac, cu patura peste cap; mult mai usor sa iau cu pumnul antinevralgic. decat sa-mi amintesc cum m-am uitat toata ziua cu sictir la mine pentru toate cate nu le-am facut, desi AR FI TREBUIT. cum am ridicat din spranceana si am clatinat din cap dezaprobator, criticandu-ma, acuzandu-ma.
 
 
cel mai bine, cel mai usor invatam prin suferinta.
 
pierdem pe cineva drag, si invatam sa pretuim oamenii din viata noastra. avem un accident si invatam sa ne valorizam sanatatea. ne imbolnavim de cancer si invatam sa invingem boala. am auzit asta de cand ma stiu. am vazut-o la altii (si uneori, la scara mai mica, si la mine).
 
 
dar cum nu m-am impacat niciodata cu lucrurile asa cum sunt, parca tot de cand ma stiu am intuit ca mai este ceva. ca mai este o cale, mai usoara.
 
cum ar fi sa te opresti intre spalatul pe dinti si cafeaua de dmineata si sa spui tuturor celor dragi ce mult inseamna pentru tine. cum ar fi sa te opresti intre a patra si a cincea inghititura de mancare si sa zambesti, pentru ca ai ambele maini si ambele picioare, esofagul si stomacul sunt intregi, iar ficatul iti permite chiar si un pahar seducator de vin rosu. cum ar fi sa afli de la mama ta povestea nasterii tale, ce iti canta in primele zile si ce viata isi imagina ca o sa ai. cum ar fi sa te impaci cu intamplarile, asa cum vin, sa ierti autorii celor mai mari nedreptati si sa privesti pe toata lumea cu dragoste.
 
 
stiu ca uneori, in zilele in care e frig si ploua, asta pare de fapt calea mai grea. dar mai stiu ca mereu, dupa frig si ploaie, vin caldura si soarele. si cu ochii dragostei, totul se vede mai frumos!

a venit toamna

24 octombrie 2008
Spuneam ca in fiecare an exista un moment in care toamna se intalneste cu mine.
 
Anul asta am stat si am tot asteptat.
 
Si nu a fost nici atunci cand am fost in gradina botanica ; nici cand l-am sarbatorit pe Manuel la Darmanesti; nici cand am gasit patru frunze  galbene si rosii pe parbrizul smartului meu micut.
 
M-am intalnit cu toamna ieri, cand, de pe bicicleta lui, revenind de la plimbare, puiul meu ma striga si imi spune:
 
"Mami, a zinit TOAM-NA!!!"

Ce IMI doresc

19 octombrie 2008
absolut in fiecare an, de cand imi amintesc, se intampla cam asa: se apropie ziua mea, imi fac patruzeci de planuri; vreau sa fie "ceva special"; invit oameni; stau stresata: daca ala nu vine? daca ala nu se simte bine? daca nu e destula mancare? daca nu e destul de cald in camere? daca nu au cu ce ajunge / cu ce se intoarce?
 
apoi se "intampla". ziua mea. daca sunt destul de desteapta ma destresez la un moment dat (nu intotdeauna, totusi). apoi e la fel. ca orice… alta… intalnire (cu prietenii si familia). si gata.
 
(a, mi s-a facut intr-un an petrecere-surpriza : dezastruos. am intarziat vreo trei ore, timp in care am sunat pe toti ce dragi ca sa iasa cu mine. dar cum toti erau adunati la petrecerea-surpriza, au inventat diferite motive. asa ca m-am plimbat pe strazi, prin ploaie, simtindu-ma mizerabil. ar fi trebuit sa-mi treaca toate cand am ajuns acasa. nu mi-au trecut…)
 
 
 
 
anul asta am spus tuturor ca nu vreau sa sarbatoresc. nu e nici o razbunare nici o tragedie, nici o depresie. pur si simplu vreau ca de data asta sa nu imi mai fac griji. ca madalina nu se cunoaste cu teo. ca roxana consiliaza pe nu-stiu-cine. ca amalia e prea departe si nu-si poate lua liber. ca ionut s-ar putea nici sa nu-si aminteasca. ca nicu e plecat din iasi. ca nu stiu cine nu stiu ce face.
 
 
anul asta pentru prima data, vreau sa renunt la "control". la asteptari. la constrangeri ("de ce sa te iubesc doar cum vrei tu?!…").
 
 
ce IMI doresc este sa-mi fac singura cadoul si bucuria de a ma bucura de fiecare lucru asa cum vine el. de fiecare om, de fiecare zambet, de fiecare imbratisare, de fiecare din cei care o sa-si aduca aminte si de fiecare din cei care o sa uite.
 
Imi mai doresc ca pentru prima data sa nu mai astept de la altcineva (fie el sotul meu, fie el fiul meu, fie ea mama mea) sa ma trateze ca si cum as fi speciala. Ci sa ma tratez singura astfel. Ceilalti, cei dragi (acestia si ceilalti) nu mai trebuie sa faca nimic: e o minune deja ca sunt in viata mea :) .
 
si atat.
 
 
P.S. in rest, asa cum i-am spus de cateva ori lui Cosmin , tot ce imi doresc, AM DEJA! Multumesc. 
 

Fizica cuantica si rolul de parinte

16 octombrie 2008
Copilul meu e "in tabara" la bunici zilele astea.
 
Uneori mi se pune pata pe cate o carte.
 
 
Cele doua motive de mai sus au generat postul de fata. Asadar cartea cu pata este… tot una de-a lui Nu??. (da, stiu, uneori sunt plictisitor de constanta in pasiunile mele). "Interconexiuni" – mai precis. Fizica cuantica povestita de un psihoterapeut. Pe bune.
 
"Inca mai uimitoare sunt dovezile conform carora cuantele se manifesta ca particule doar atunci cand ne uitam la ele. Astfel daca un electron nu este observat, el se comporta intotdeauna ca o unda. Este ca si cum daca tu ai acasa o pisica, ea devine hamster cand esti plecat."
 
 
Infricosator este faptul ca pot pricepe sensul afirmatiei de mai sus: vorbind de fiul meu, am simtit adesea ca devin mama lui abia in momentul cand se uita la mine. Cand ma striga. Cand ma ia de mana. Cand vine langa patul meu si spune: "Buna dimineasa, Mami. Se fasi?".
 
 
P.S.: "protonul are o durata de viata estimata la 10 la puterea 32 ani, adica mai mult decat varsta actuala a Universului. Asta inseamna ca in celulele tale stau cuminti protoni care au prins inceputul lumii". (cum sa nu simpatizezi o astfel de carte?! :) ).

sa fii alaturi de copii

9 octombrie 2008
"Spuneti
ca e obositor sa fii alaturi de copii.
 
Aveti dreptate.
 
Si adaugati:
fiindca trebuie sa te cobori la nivelul lor,
sa te apleci, sa te inclini, sa te incovoiezi,
sa te faci mic.
 
Aici insa gresiti.
 
Nu asta te oboseste cel mai mult,
ci faptul ca esti obligat sa te ridici
la inaltimea sentimentelor lor.
 
Sa te intinzi, sa te alungesti,
sa te ridici pe varfurile picioarelor.
Ca sa nu-i ranesti."
 
Janusz Korczak
 
P.S.: in "Emotiile si trairile copiilor", Isabelle Filliozat

atat

8 octombrie 2008
 
 
de exemplu, eu imi amintesc numai soarele si lumina…
 
 
 

masochistul

8 octombrie 2008
 
"Zilele Bobocilor" incepand asta-seara cu facultatea "aceea" mi-au amintit vrand-nevrand nenumaratele "categorii", "clase" si "tipuri" in care suntem invatati elegant sa-i introducem pe ceilalti (spre binele lor desigur).
 
Nu mai cred de mult ca oameni sunt de doua / trei / noua feluri, si am invatat, zic eu sa sarbatoresc unicitatea fiecaruia.
 
Dar zilele trecute am inceput sa citesc o carte. Despre "tipuri" rani si masti. Cinci de toate. Si nu numai ca am identificat la fiecare cate o persoana cunoscuta si apropiata, dar am descoperit unul in care ma regasesc iiiiincredibil de mult.
 
 
 
 
Probabl ca a dispretui prejudecatile e tot o prejudecata, asa cum a te plange de cei care se plang este tot o plangere …
 
 
Si da, mai am mult de crescut.

cu toate acestea

6 octombrie 2008
 
 
Cu toate acestea, 
uneori te vad.
vad dincolo de ceea ce incerci sa pari –
cine reusesti sa fii.
 
 
Cu toate acestea,
uneori te aud.
aud dincolo de tipetele tale isterice
plansul dintre coastele tale.
 
 
Cu toate acestea,
uneori te simt.
Simt dincolo de zidurile pe care incerci sa le ridici,
caldura, speranta si dragostea.
 
 
Cu toate acestea,
uneori sunt cu tine aici si acum.
Aici si acum, dincolo de toate experientele trecute
si temerile viitoare, 
aici si acum,
cu tine,
si cu
toate acestea. 

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X